Despre afecțiune

COLICILE – O PROBLEMĂ PENTRU BEBELUȘI
Aproape 20-25% dintre bebeluși sunt afectați de colici. Acestea se manifestă prin episoade de agitație și plâns. Un bebeluș cu colici plânge intens, devenind congestionat și roșu și având tendința de a-și contracta piciorușele și stomăcelul.
Toți bebelușii plâng, însă numai în cazul celor care o fac mai mult de trei ore pe zi, trei sau patru zile pe săptămână, poate fi un semn că suferă de colici.
Prezența colicilor la bebeluși poate tulbura viața de familie, creându-se o situație extrem de stresantă pentru părinți atunci când bebelușii plâng ore întregi și nimic nu pare să-i calmeze.

MOD DE RECUNOAȘTERE

  • Colicile pot afecta bebelușul de la 15 zile și până la vârsta de 3 – 4 luni.
  • Bebelușul plânge intens timp de 2 până la 3 ore, fiind imposibil de calmat.
  • Bebelușul plânge aproape întotdeauna în aceleași momente ale zilei, o dată sau de două ori pe zi, de obicei după-amiaza tarziu ori seara devreme.
  • Bebelușul își trage piciorușele către corp, își încordează încheieturile, își agită mânuțele în aer și își arcuiește spatele.
  • Ca și regulă, stomăcelul bebelușului este tare, chiorăie și produce gaze.


CAUZELE PRINCIPALE
Colicile apar, în general, ca rezultat al imaturității intestinale, putând fi agravate de ingerarea de aer în timpul alăptării, de consumarea anumitor alimente de către mama care alăptează, de disconfort ori stres.

INTOLERANȚA LA LACTOZĂ
Lactoza este o dizaharidă prezentă în toate tipurile de lapte și este compusă din două molecule: glucoza și galactoza. Pentru ca aceste molecule să poată fi absorbite la nivel intestinal, trebuie, în prealabil, să fie separate de către lactază, o enzimă produsă de organism.
Când această enzimă lipsește, sau este produsă în cantitate insuficientă, lactoza nu se separă, rezultând intoleranța la lactoză a organismului.
Intoleranța la lactoză este o problemă comună și temporară la bebeluși, cauzată de producția deficitară de lactază, în decursul primelor luni de viață. Odată cu dezvoltarea bebelușului, de regulă după 3-4 luni de viață, organismul acestuia începe să producă suficientă lactază, astfel încât să acționeze cu eficiență mărită în procesul de digestie a lactozei.
Producția insuficientă de lactază din primele săptămâni crește gradul de indigestie al lactozei care, sub acțiunea bacteriilor existente în intestin, inițiază un proces de fermentație care generează gaze. Acestea produc flatulență și umflături abdominale, rezultând un stomăcel rigid.
Activitatea de fermentație excesivă poate cauza o perturbare a mișcărilor perisaltice intestinale, producându-i bebelușului spasme dureroase. Adesea pot fi auzite zgomote produse de stomac.
În cele din urmă, presiunea exercitată de lactoză și de acidul lactic cauzează un reflux de apă, dând naștere unui abdomen umflat și unei diarei acide.
La nivelul intestinelor, modificările presiunii osmotice cauzează pierderi de apă, care pot duce la deshidratarea bebelușului, dacă aceste pierderi nu sunt compensate.